PRIMĂRIA PARVA

Prezentare locala

---

Numele de PARVA provine din expresia cezaro-craiasca “SALVAE ROMULI PARVA NEPOS!” rostite de Iosif al II-lea cu prilejul vizitei sale pe Valea Somesului, in anul 1773.
Vechea denumire de LUNCA VINULUI era improprie pentru aceasta localitate si deriva din apelativele “lunca” (in slava “loka”) si “vin” cu sensul de “borviz” sau “borcut” (asa cum localnicii numesc izvorul de apa minerala din localitate), care este de origine magheara, dar avand acelasi sens. Desi aceasta asezare este mult mai veche, confirmarea oficiala s-a facut in anul 1773, dupa cum rezulta din memoriul (Majestets-Gesuch) inaintat de fostii graniceri nasaudeni imparatului austriac in 5 octombrie 1862.

RELIEFUL
Comuna Parva este situata pe Valea Rebrei alaturi de comuna Rebra si spre Nasaud, comuna Rebrisoara. Este situata in dealurile Nasaudului in inima muntilor Rodnei.
Asezata la poalele muntelui Barla care se inalta pana la 1628 m si face parte din masivul muntos al Rodnei, comuna Parva isi are limitele teritoriale intre hotarele localitatilor Rebrisoara-Gersa 2, Rebra, Feldru, si Sangeorz-Bai.Drumul care strabate aceasta localitate face legatura cu Telciu.
Relieful este destul de diversificat, ca si fauna si vegetatia, fac din comuna Parva o regiune deosebit de pitoreasca. Dealurile ocupa cea mai mare parte a teritoriului, fiind situate de o parte si de alta a Vaii Rebrei.
Valea Rebrei este o vale ingusta, cu aspect de defileu, fiind cuprinsa intre doua aliniamente de culmi ce coboara din creasta principala a Muntilor Rodnei spre Valea Somesului Mare, pe o directie nord-sud. Culmea de pe partea stanga (estica) separa bazinul hidrografic al Rebrei de bazinele hidrografice ale vailor Cormaia, Dan, si Feldrisel. Aliniamentul acestei culmi este dat de urmatoarele varfuri:

Culmea de pe partea dreapta (vestica) separa bazinul hidrografic al Rebrei de bazinele hidrografice ale Salautei si Gersei. Aliniamentul acestei culmi este dat de urmatoarele varfuri :
In amonte de comuna Parva, Valea Rebrei se ingusteaza avand aspect de defileu, majoritatea afluentiilor avand o directie de curgere perpendiculara pe cursul principal Rebra, directie caracteristica vailor simetrice longitudinale. Incepand de la Parva si pana la confluenta cu Somesul Mare, valea se largeste usor fara a-si pierde insa caracterul de vale ingusta. Tinand cont de orientarea nord-sud a stratelor, Valea Rebrei este, in general, o vale consecventa, simetrica.
In bazinul Rebrei se deosebesc urmatoarele formatiuni geologice:
Cele mai vechi roci din bazinul Rebrei sunt atribuite, ca varsta, paleozoicului, sau chiar precambrianului.Sisturile cristaline dau faciesul caracteristic Muntilor Rodnei si totodata partii superioare a bazinului Rebrei.
In sectorul muntos al Parvei de mare interes sunt formele actuale sculptate de paraiele afluente. Micile praguri stancoase si “marmitele” de la picioarele lor sunt rezultatul actiunii apei, care sfledereste cu rabdare orice fel de roca pe care o intalneste. Pe cursul Rebrei si ai afluentilor ei se mai intalnesc repezisuri si mici cascade in special in zonele cu calcare cristaline.
Datorita fragmentarii accentuate a reliefului, a existentei de formatiuni foarte diferite ca structura (cristaline si sedimentare), precum si datorita particularitatilor climatice si a defrisarilor masive din ultima vreme, procesele de versant au devenit foarte intense.
Pe versantii despaduriti sunt frecvente alunecarile de teren. In urma alterarii chimice si a dezagregarii rocilor, acestea se desprind sub forma de placi care aluneca impreuna cu solul de deasupra lor. Inclinarea mare a versantilor si existenta unor marnoase au contribuit la formarea ravenelor si torentilor, care au o mare dezvoltare pe versantul drept al Vaii Vinului, in portiunea cuprinsa intre Valea Tisei si Valea Paltinului numita Damburi.

CLIMA
Clima Bazinului Rebrei se caracterizeaza prin diferente climatice accentuate, care se datoreaza situatiei orografice a bazinului si diferentelor mari de nivel (336 m la confluenta cu Somesul Mare si 2056 m in Varful Obarsia Rebrei).
In perimetrul comunei Parva se pot distinge doua tipuri de clima :

Datorita orientarii reliefului de la nord la sud, intensei lui fragmentari, expozitiei diferite, apar diferentieri importante ale proceselor si fenomenelor climatice. Temperatura medie anuala absoluta a fost inregistrata in zonele depresionare de pe Valea Rebrei este aproximativ de 6-7 grade Celsius la Parva si 8 grade Celsius la Rebra. In altitudine temperatura medie anuala scade la valori de sub 6 grade Celsius si chiar sub 0 grade in zona montana inalta de la izvoarele Rebrei. Temperatura maxima absoluta a fost inregistrata la 30 iunie 1953 si a fost de 37.5 grade Celsius, in timp ce minima absoluta s-a inregistrat in data de 27 ianuarie 1954 cand au fost –32.5 grade Celsius. Amplitudinea termica absoluta de 70 grade Celsius.
In modelarea temperaturilor, atat vara cat si iarna, un rol important il are faptul ca Valea Rebrei este o vale transversala pe directia vanturilor, cu un climat de adapostire, cat si faptul ca padurile ocupa o mare intindere in aceasta zona.

Durata medie a inghetului este de aproximativ cinci luni si incepe inprima decada a lunii noiembrie, durand pana in jurul datei de 25 martie. Prima zi de inghet apare inainte de 1 octombrie la izvoarele Rebrei si intre 1si 11 octombrie in zona deluroasa. Ultima zi de inghet se prelungeste pana la 1 mai in cursul superior si pana la mijlocul lunii aprilie in zona comunei Parva. Numaul mediu al zilelor cu ingheteste de 120-150 zile in zona deluroasa si peste 150 zile in zona montana. Brumele tarzii sunt frecvente in luna aprilie si posibile in mai. Ele apar mai ales in zona depresionara si pe lunci, datorita acumularii maselor de aer rece. Brumele timpurii apar in ultimele doua decade ale lunii septembrie si devin frecvente in luna inalta, la peste 2000 m, brumele sunt posibile si in lunile de vara.
Vanturile cele mai frecvente sunt cele de vest si sud-vest, care de obicei aduc precipitatiile din timpul verii. In timpul iernii circulatia aerului este din nord si nord-vest, un aer maritim polar, cu ger si uneori cu zapezi abundente.Brizele montane se simt mai ales vara si sunt numite de localnici de aici “vanturi binefacatoare” deoarece improspateaza aerul, aducand de-a lungul vaii mirosul de rasina al brazilor.
Precipitatiile in bazinul Rebrei sunt bogate datorita influentei circulatiei oceanice din vest si baltice din nord si nord-vest .Media anuala a precipitatiilor este de aproximativ 850 mm/an, cu mult peste media pe tara. Daca in localitatea Parva media este de 800-900mm/an, in zona montana ajunge pana la valori de 1200-1400 mm/an. Precipitatiile sub forma de zapada cad pe toata perioada iernii. Durata medie a stratului de zapada este de 80-85 de zile, iar in partea superioara de 95 zile. In anii cu zapada abundenta s-a semnalat prezenta avalanselor pe ambii versanti, care uneori au blocat circulatia pe drumul forestier din zona. Inghetul, brumele si durata de acoperire a solului cu zapada au o mare importanta pentru activitatea pastorala si agricola.
In functie de altitudinea reliefului, orientarea vailor, de gradul de fragmentare, de inclinarea versantilor, cat si de pozitia lor fata de razele solare, in Zona Parvei putem distinge urmatoarele microclimate:

Astfel, in functie de orientarea culmilor, versantii insoriti sunt de doua ori mai incalziti decat cei umbriti, care in ecologia habitatului mai sunt numiti si “versanti critici”. Din aceasta cauza, cele doua sate din bazinul Rebrei  s-au infiintat de-a lungul vailor, pe versantii insoriti si pe terase insorite, aici aflandu-se si terenurile agricole, in timp ce pe versantii umbriti, lipsiti de insolatie, s-au mentinut in continuare paduri.

APELE
Resursele de apa ale zonei sunt formate din apele subterane si apele curgatoare.
Apele subterane se identifica in sedimentele fluviatile, grohotisuri, depozite deluvial-coluviale si in conurile de dejectie. Apele freatice din zona de contact a diferitelor formatiuni petrografice, cat si prezenta liniilor de falie duc la formarea apelor minerale numite “borcuturi”. Apele freatice au un caracter permanent, se afla la adancimi cuprinse intre 2-14 m, fiind captate de populatie prin fantani, care constituie principala sursa de alimentare cu apa a locuitorilor.
Reteaua hidrografica este bogata ( o densitate de 0.6 km/km patrat), Rebra colectand afluenti de pe ambii versantii. Aceasta retea are un regim de scurgere permanent. Incepand de la izvoare spre varsare afluentii Rebrei sunt:

Rebra, de la izvoare pana la confluenta cu Somesul Mare parcurge distanta de 43 km, culegandu-si apele de pe o suprafata de aproximativ 203 km patrati.
Debitul mediu multianual creste de la munte spre aval. Debitul maxim la postul hidrometric Rebrisoara este de 27.27 m cubi/s, debitul minim este de 1.56 m cubi/s.
Scurgerea si viteza apelor depinde de panta pe care o are Rebra in sectorul comunei Parva.Panta medie este de 4% iar coeficientul de sinuozitate a raului (influentat de relieful zonei) este de 1.28 .Volumul maxim al scurgerii (350 mm) se inregistreaza in luna aprilie, iar cel mai scazut (70 mm) in luna septembrie.
Numarul mare de afluenti care fragmenteaza zona, bogatia apelor subterane si izvoarele minerale au determinat concentrarea satelor in lungul Vaii Rebrei. Apele Rebrei au fost valorificate nu umai pentru nevoile casnice, ci si pentru amplasarea instalatiilor tehnice populare (mori, piue, valtori), a fostei microcentrale si a gaterului de la Parva, mijloace prin care era valorificata energia hidraulica (in prezent foarte putine dintre acestea mai functioneaza).

VEGETATIA
Teritoriul comunei Parva, situat intr-o zona cu relief predominant muntos-deluros, este acoperit de o vegetatie etajata foarte eterogena, dependenta de altitudine, soluri, temperaturi, umiditate.
Vegetatia lemnoasa. In trecutul istoric si chiar pana la inceputul secolului trecut, padurile aveau o raspandire mult mai mare in perimetrul comunei Parva. Extinderea in trecut a padurilor, in zonele in care azi nu mai exista este tradata de raspandirea solurilor silvestre, sub o vegetatie ierboasa actuala, precum si de prezenta in asociatiile ierboase a unor plante caracteristice padurilor:

Acest lucru se poate observa si in toponimia locala. Multe denumiri de dealuri amintesc de faptul ca in aceste locuri au existat paduri ca de exemplu:
Inlocuirea padurilor prin culturi, pasuni si fanate a provocat nu numai reducerea suprafetei de vegetatie lemnoasa ci si unele transformari in compozitia vegetatiei. Cu toate aceste paduri ocupa in prezent mai mult de jumatate din suprafata comunei (52.5%).In functie de altitudine si speciile care le compun, padurile cunosc urmatoarea etajare:

Etajul padurilor de fag – cuprins intre altitudinea de 800 m si 1250 m. La limita inferioara, pe Dealul Pietrisului si la Manastire, intre comunele Parva si Rebra, fagul intra in amestec cu gorunul (Quercus petrae). Padurea de fag din perimetrul comunei Parva este constituita in cea mai mare parte din:
Desi stratul de arbori este bine reprezentat, totusi poate sa patrunda la suprafata solului lumina suficienta pentru formarea unui strat de arbusti, in special la liziera padurii si a poienii. Dintre arbustii amintim:
Etajul padurilor de conifere – la limita superioara a padurii de foioase, fagul intra in amestec cu bradul si molidul.Acest lucru se poate observa mai ales pe versantul stang al Rebrei, de la altitudinea de aprox. 1100 m, pe Varful Dusului, Varful Craia, Varful Paltinului. De la aceasta altitudine, pana la aprox. 1600 m molidul (Picua excelsa) devine specia dominanta. Alaturi de molid se mai intalnesc:
In trecut, pe varful Comarnic si pe Dealul Tisei se gasea din abundenta tisa (Taxus bacata), care astazi a devenit o amintire ce se mai pastreaza doar in toponimia locurilor. Interesant de remarcat este fenomenul de inversiune a vegetatiei din aceasta zona. Astfel, partile inferioare ale unor versanti sunt acoperite cu molid iar cele superioare sunt ocupare de fag. Acest fenomen se datoreaza defrisarilor padurilor de molid cu extinderea celor de fag dar mai ales factorului climatic (prezenta inversiunilor termice pe vai).

Vegetatia ierboasa
Pasunile din regiunea muntoasa – cele mai extinse se gasesc pe versantul sudic al Muntilor Rodnei. Versantul nordic are pasuni putine, locul lor fiind ocupat de paduri. Pasunile de pe versantul sudic sunt raspandite sub forma unor fasii late, intre diferite izvoare, pe spinarile muntilor sau pe umerii vailor.Adeseori pasunile sunt despartite unele de altele prin paduri. Astfel, putem da ca exemplu Muntele Barlea, Varful Caldarusii si Muncelul ce apartin comunei Parva. Acestia sunt izolati aproape in intregime de restul muntilor prin padurile intinse care ii acopera pana la altitudinea de 1150-1400 m, de la care mai sus sunt complet despaduriti, locul vegetatiei lemnoase fiind ocupat de pasuni. Plantele caracteristice acestei zone sunt:gramineele, rozaceele, saxifragaceele, alaturi de care pe varfurile mai joase se intalnesc plantaginacae, polygonacae. Acestea constituie zona de pasunat cu ierburi bune, pline de seva.
Pasunile si fanatele din zona deluroasa in perimetrul comuna Parva sunt raspandite mai ales fanetele, deoarece in cea mai mare parte locuitorii comunei folosesc pasunile alpine pentru pasunat. Fanetele sunt dezvoltate pe culmea dealurilor si pe versantii care nu permit culturile agricole. Elementele componente cele mai intalnite sunt:

Fanetele constituie baza pentru cresterea aimalelor, principala ocupatie a locuitorilor.

FAUNA
Datorita mobilitatii lor, animalele sunt mai putin dependente de clima, vegetatie si soluri, raspandirea lor nu se incadreaza in limite precise, de aceea in perimetrul comunei Parva se intalnesc elemente din regiunea de munte si din regiunea deluroasa. Fauna perimetrului parva se caracterizeaza printr-o densitate mijlocie de specii.
Padurea este bine populata de o serie de specii de mamifere:

Mult mai bogata este ornitofauna. Dintre speciile de pasari intalnite in padurile arealului parvean amintim:
Mai rar se intalnesc: gainusa de padure (Lyrurus tetrix) si ocosul de munte (Trao urrogalus).
Din categoria rapitoarelor de noapte fac parte:
Fauna frunzarului este formata din numeroase nevertebrate ca insecte, acarieni, gasteropode si miriapode. Dintre reptilele care populeaza aceasta zona se pot aminti specii ca:
Sunt prezente de asemenea in peisaj rozatoarele:
Raul Rebra este populat de o fauna ihtiologica destul de bogata, in cadrul careia intalnim:
Numarul pastravilor este de la an la an tot mai mic, desi in zona lor de raspandire pescuitul este interzis. Principalele cauze sunt braconajul si chiar poluarea apei.

SOLURILE
In comuna Parva cea mai mare raspandire o au solurile silvestre. Raspandirea actuala a solurilor brune de padure in diferite stadii de evolutie este in contradictie cu raspandirea actuala mai redusa a vegetatiei lemnoase si indica faptul ca in trecut padurile ocupau o suprafata mult mai mare.Gradul de evolutie al solului este influentat de geomorfologia si vechimea reliefului, de umiditate.

• Solurile brune acide si podzolice brune – sunt raspandite in Varful Paltinului, Varful Craia si Varful Dusului. Sunt caracteristice zonelor accidentate, cu pante mari, unde spalarea a indepartat o parte din stratul superficial rezultat din alterarea si dezagregarea rocilor. Pe aceste soluri s-a dezvoltat o vegetatie spontana alcatuita din molid, mai rar fag in amestec cu jnepenusuri si o flora de pasune alpina. Se caracterizeaza prin:

• levigarea solurilor solubile;
• lipsa diferentierii texturale;
• grad de saturatie in baza ridicat;
• substrat petrografic format din roci calcaroase si bazice, conglomerate, marne, gresii, roci eruptive si sisturi cristaline;
• acumularea de humus forestier de tip mull.

• Solurile silvestre brune si brune galbui podzolice – podzolirea in regiunea montana este influentata de substratul litologic si de relief.Rocile afanate, permeabile, cu o cantitate apreciabila de argila (luturi, marne), produse eluvio-deluviale fine, debazificate si cu un continut redus de schelet, mai ales in orizonturile superioare, favorizeaza desfasurarea proceselor argiloiluviale.

•  Rogosolurile si solurile erodate – se mai numesc si “soluri crude” sau tinere, neevoluate genetic. Reprezinta solurile nedezvoltate sau slab dezvoltate si apar pe versantii cu o inclinare puternica, coaste cu alunecari de teren, rupturi de panta, pe culmi inguste sau spinari ascutite, unde ritmul proceselor de denudatie este mai intens sau egal cu procesul de solidificare.

Aceste tipuri de soluri sut raspandite in Parva la hotarul cu comuna Rebra, pe Valea Vinului si pe versantii abruptii din Dealul Vinului.

• Aluviunile si solurile aluvionale – cu solidificare slaba si frecvent carbonice, ocupa suprafete din Lunca Rebrei. Pe alocuri, solurile aluvionare sunt cu solidificare mai accentuata. Aceste aluviuni si soluri aluvionare nu au profil morfogenetic, textura lor este in general grosiera, contin nisipuri cuartoase.

Datorita interactiunii factorilor naturali, in aceasta zona s-au format soluri variate. In transformarea acestora, un rol important il are factorul uman, in special prin defrisarea padurilor, mai ales in zona dealurilor unde versantii au fost transformati prin terasare in terenuri agricole.

ACTIVITATI ECONOMICE
Valea Somesului Mare este locuita de o populatie romaneasca din cele mai indepartate vremuri. Faptul acesta este observat chiar de magistratul din Bistrita care, prin ordinul sau din 15 mai 1713, voind sa scoata elementele romanesi din satele sasesti spune: “Daca voiesc sa fie romani liberi, atunci sa mearga la natia lor pe Somes, unde vor afla destul loc acomodat pentru ei”.
Satele sunt asezate de-a lugul raului principal sau a afluentilor sai mai mari cum sunt: Valea Salautei, Valea Lesului, Valea Ilvei, Valea Rebrei, Valea Gersei etc. Astfel, de-a lungul Vaii Rebra, dupa de drumul face un unghi drept, versantii se strang si lasa loc unei mici depresiuni in care si-au instalat casutele albe si albastre, locuitorii vechii asezari, Lunca Vinului, devenita mai tarziu Parva, un nume coborat dintr-o frumoasa legenda.
Locuitorii comunei sunt omenii mandrii de originea lor, harnici si buni gospodari care stiu sa smulga pamantului tot ce are mai bun, fiind deopotriva agricultori, crescatori de animale si pana mai ieri, mineri si forestieri. Sunt oameni blanzi de fire dar iuti la manie atunci cand li se face vreo nedreptate.Muntele le-a dat ceva din taria lui din adancuri, iar verdele crud le-a imprumutat semetia. Aceste tainice lucruri au stat la incununarea propriei lor existente. Vecinii i-au numit multa vreme “luncani”, dar s-au obisnuit si cu numele de “parveni” care este cunoscut astazi de catre toti cei din jur.
Agricultura nu le aduce avantaje deosebite pentru ca pamantul arabil este putin si se afla indeosebi pe luncile Rebrei. Dealurile sunt cultivate cu cartofi, orz si ovaz ori plante pentru nutreturi, iar cele mai intinse suprafete sunt ocupate cu pasuni si fanete. De aceea se petrecea aici un mare exod al fortei de munca catre zonele de sud ale tarii de unde parvenii aduceau toamna tarziu vagoane pline de cereale, in schimbul muncii pe care o prestau in campaniile agricole la gostaturile si C.A.P.- urile de altadata.
Parva este o asezare de tip risipit unde oamenii au in general doua locuinte, una in vatra satului si alta in camp. Atunci cand stau la cea din sat transportul produselor agricole in gospodarie se face cu ajutorul saniilor trase de cai, indiferent ca este vara sau iarna. Explicatia acestui fenomen este urmatoarea:dealurile destul de abrupte si denivelate nu permit folosirea trasurilor obisnuite, iar sania poate fi trasa pe pamantul gol, chiar daca este greu pentrui cai. Cand se ajunge la sosea, sania este descarcate pe straif si astfel fanul ajunge la destinatie. Acest procedeu nu se considera injositor, ci se practica de catre majoritatea populatiei din zona.
In ultima perioada locuitorii satului avand posibilitati materiale mai bune isi construiesc adaposturi pentru animale in camp unde isi ierneaza animalele, renuntand la transportul produselor in sat.
Din primavara si pana toamna tarziu satul pare aproape pustiu pentru ca majoritatea oamenilor se afla la adaposturile lor de pe camp. Doar Duminica sau in sarbatori coboara in sat pentru a participa la slujbele bisericesti, ori ca sa afle stirile saptamanii din cadrul adunarilor populare care poarta numele de “porunci”.
Multa vreme, in Parva se practica treieratul cu batoza pusa in functiune cu ajutorul cailor. Pe platourile din Dealul Vinului, unde se cultivau cereale, iar drumurile pentru masini erau inaccesibile, mai exista si astazi asemene autilaje care se folosesc foarte rar, devenind piese deosebite pentru muzeu.
Aspectul inca primitiv al unor lucrari agricole se datoreaza nu ramanerii in urma fata de ceea ce este normal, ci conditiilor geografice ale acestor terenuri carora vor sa le smulga tot ce le este folositor. O fac cu mult efort, dar le este drag ca acest pamant este al lor si ii simt rasuflarea de parca ar fi o fiinta.
Parvenii au avut insa de suferit in urma alunecarilor de teren.In primavara anului 1998, in zona Bradatel-Case, au fost afectate gospodariile a 32 de familii. Asezate intr-o zona predispusa alunecarilor de teren, casele acestor oameni au fost puse in pericol.Mai itai au inceput sa crape peretii, sa se darame grajdurile, apoi sa afecteze intr-un mod dezastruos gospodariile. Evenimentul a fost facut public prin radio si televiziune, iar primarul comunei impreuna cu organele prefecturii s-au deplasat la fata locului luand de urgenta masurile corespunzatoare.

PASTORITUL
Padurile mari si pasunile bogate de pe intinsul comunei Parva, la care se adauga pasunile alpine in perioada mai-septembrie, au dat posibilitatea cresterii animalelor, in paralel cu agricultura. Din mosi-stramosi, oamenii acestor locuri se stiu mari oieri, dar si crescatori de vaci, cai si porci.In targurile de animale, oile parvenilor au fost si sunt foarte cautate pentru randamentul lor ridicat in ceea ce priveste productia de lapte si de carne. Acestea sunt in mare parte favorizate de relieful si clima tinutului si de pasunile deosebit de bogate in ierburi cu valoare nutritiva.
Specific pentru aceasta zona este tipul de pastorit cu pendulare dubla, intalnit foarte rar in comuna Rebrisoara, Ilva Mare si la nasaudenii care mai au terenuri de fanat in zona de munte. Asa cum arata profesorul Niculae Dunare “pastoritul cu pendulare dubla, ca forma de manifestare pastorala are caractere materiale, organizatorice si spirituale particulare.
Imbracamintea pacurarilor consta din palarie de par unsa cu rasina de brad si unt de oi, sau iarna caciula din piele de miel, camasa cernita, suman negru cu clini si guler lat din panura de lana, pieptar, cojoc, opinci si mai nou cizme de cauciuc, curea lata cu diferite motive florale. E adevarat ca de-a lungul timpului ciobanii au renuntat la unele din aceste confectii, fiind mult mai lejere cele din viata obisnuita. Astazi, pe timp de ploaie, de exemplu, pacurarii poarta pelerine,  iar ca mijloace de comunicare si de informare radio-ul si de ce nu, chiar telefoul mobil.
Viata lor s-a schimbat mult. Daca pe vremuri cand se adunau pe langa focul de la stana practicau unele jocuri ca: “popa la fantana”, “untu in gaura”, “la tranta” si altele la care se mai adauga cantecele din fluier, povestile si glumele, acum sunt inlocuite cu stirile de la radio, sau alte emisiuni de pe aceste lungimi de unda. Viata pastorala isi are farmecul ei, cu toate greutatile si neajunsurile pe care le prezinta. Parvenii au iubit animalele si le iubesc si astazi, dar exista unele impedimente care ingreuneaza desfasurarea in bune conditiuni a acestei atat de vechi ocupatii.

PADURARITUL
Este cunoscut insa faptul ca, lemnul a constituit dintotdeauna principalul material de constructie pe care omul l-a folosit pentru a-si ridica casa de locuit, uneltele de lucru, armele, obiectele de infrumusetare a locuintei sau cele de artizanat. Locuintele vechi din Parva au fost construite in exclusivitate din material lemnos. Regiunea Somesului mijlociu cu vaile sale laterale avea in posesiunea ei o suprafata intinsa de paduri care in timpul militarizarii purtau numele de “paduri graniceresti”, despre care se spune ca si in trecut erau bine gospodarite. Odata cu infiintarea granitei nasaudene, cei care pazeau acest hotar li s-a consfintit stapanirea padurilor si pasunilor in calitate de oameni liberi.
In anul 1890 se infiinteaza Directia Silvica, dupa care a fost reglementata exploatarea padurilor printr-un plan provizoriu.
Padurea detine 2/3 din suprafata comunei Parva, aspect care este similar cu cel al celorlalte localitati din aceasta zona. In perimetrul acestei localitati se gasesc intinse suprafete impadurite. Aici s-a dezvoltat paduraritul traditional si a avut loc inceputul exploatarilor forestiere pentru industrializare. In aceste paduri predomina molidul, fagul si mai putin stejarul, specii care au fost exploatate pentru nevoile de constructii ale populatiei, pentru poduri, etc.
Paduraritul nu mai este o ocupatie care sa le aduca venituri parvenilor (agenti economici), in schimb prelucrarea lemnului s-a extins tot mai mult. Din Parva pleaca saptamanal cantitati apreciabile de material lemnos prelucrat, in tara si chiar peste hotare.

MINERITUL
Mineritul este o preocupare mai noua a locuitorilor din Parva. El s-a practicat in paralel cu agricultura si cu munca la padure. Zona Parvei a fost binecuvantata de Dumnezeu si cu bogatii minerale care le-au adus un mare castig locuitorilor de aici si din imprejurimi.
Incercari de exploatare a zacamintelor au existat inca din secolul trecut.
In atentia cercetatorilor a stat problema zacamantului de caolin aflat la extremitatea nord-vestica a comunei Parva, la circa 500 de metri vest de Valea Rebrei care colecteaza paraiele Arsita si Valea Vinului. Ani multi la rand s-au facut cercetari si asupra zacamintelor de minereuri metalifere si nemetalifere din Gusetu, aflat aproape de Obarsia Rebrei. Tot aici a functionat cu anumite intreruperi si exploatarea de marmura.
Zacamantul de caolin din Parva a fost o bogatie de interes republican.
Dupa revolutia din decembrie la numai cativa ani, mina de caolin este abandonata din cauza lipsei de beneficiari. Acelasi lucru se intampla si cu statia de preparare a caolinului de la Rebrisoara. Muncitorii beneficiaza de ordonanta guvernamentala, unii sunt trecuti in somaj sau cei in varsta pensionati.
Incinta miniera si statia de la Rebrisoara au ramas in paragina de parca nimeni n-ar fi fost vreodata pe acolo. Ce s-a ales din enormele investitii de altadata? Parvenii au pierdut si aceasta sursa de castig, si cu toate acestea ei prospera.

MESTESUGURI
Parvenii au valorificat inca din vremuri indepartate potentialul energetic al Vaii Rebrei. Industria casnica a excelat, mai ales in ramurile industriei textile si cea a lemnului. Confectionarea imbracamintei era o atributie principala a femeilor, iar cea de prelucrare a lemnului, a barbatilor. Conditiile specifice ale acestei comune cu multe alte vai laterale care se varsa in Rebra, a permis sa se practice moraritul, un mestesug de stricta necesitate.
Tipul de moara mai des intalni este cel cu cupe care poate fi folosit si cand debitul apelor este mai mic. Desi moara actionata hidraulic are o vechime mare, acestui tip i-a premers rasnita care astazi este doar o piesa de muzeu. Este folosita foarte rar de unii oameni pentru a face pasat din care se prepara sarmalele. Astazi morile de apa sunt inlocuite cu cele electrice.
O importanta industrie pentru prelucrarea lanei, materie prima aflata din abundenta, datorita cresterii oilor a fost piuaritul. Batranii spun ca au apucat aceasta metoda se la mosi-stramosi si asa o cunosc din povestile si invatamintele transmise oral. ivele sunt instalatii pentru batut panura. Parvenii erau cunoscuti in imprejurimi pentru confectionarea panurii pe care o duceau la targ in Nasaud.
O anexa aprope nelipsita a pivelor este valtoarea. Prin valtorit, covoarele sau tolurile devin mai moi, mai paroase si servesc in gospodarie invalit. Ele mai sunt si obiecte de podoaba, datorita ornamentatiilor atat de diversificate, care imbina atat de bine frumosul cu utilul.
Pentru ca aceste produse rezultate din prelucrarea lanii sa ajunga la piua si in valtoare, trebuie sa spun ca, mestesugurile amintite erau strans legate de tors si de tesut. Femeile din Parva erau foarte indemanatice in manuirea fusului si a suveicii.
O alta indeletnicire a femeilor din Parva este vararitul. Ea este mentionata inca din anul 1777, cand se ridica prima varnita pe teritoriul comunei, pentru satisfacerea cerintelor de materiale necesare constructiilor de locuinte de aici.
O alta preocupare a locuitorilor Parvei a fost prelucrarea pieilor de animale, avand in vedere ca acestea erau din abundenta.In localitate existau cativa mesteri tabacari care au reusit sa transmita si urmasilor lor acest mestesug. Acest mestesug a determiat infiintarea unor ateliere particulare de cojocarie care au functionat multa vreme cu mare randament pentru ca era la moda purtarea in timp de iarna a cojoacelor din piele de miel sau de oaie.
Avand in vedere ca lemnul era indemanarea tuturor, multi parveni cunosteau arta de a construi frumos, desprinzandu-se din randul lor multi dulgheri, dar si mesteri artizanali care confectionau tot felul de obiecte de-o frumusete deosebita. Aceasta i-a facut pe acesti oameni cunoscuti in imprejurimi, fapt pentru care sunt solicitati si astazi sa construiasca si in alte localitati, case din lemn si indeosebi acoperisuri dupa cea mai moderna arhitectura.
Se poate observa ca, locuitorii comunei Parva au avut preocupari pentru practicarea unor mestesuguri care le-au usurat munca, le-au facut viata mai frumoasa, integrandu-se in mod organic in activitatea sociala si economica a judetului.