PRIMĂRIA PARVA

Sarbatori locale

Zile comunei Parva sunt datele de 8-9 septembrie a fiecarui an.
Blaga spune ca: „Vesnicia s-a nascut la sat”.Toti credem si simtim acest lucru, insa a trebuit sa ne-o spuna el, atat de simplu si de frumos cum face de fapt si Eminescu cu plopii lui fara sot pe care, oricat i-am numara, ei raman tot cum poetul vrea sa constate.
Aici, in sat se deapana toate frumusetile lumii, se nasc si mor idei ale necuprinsului. Chiar daca la Parva, soarele rasare mai tarziu si apune mai devreme, el poposeste in sufletul oamenilor ca o amiaza a binecuvantarii.
Credinta, datiniile si obiceiurile acestor oameni se contopesc intr-un mod de simtire care se numeste folclor. El este strans legat de preocuparile lor.Cele mai multe creatii oglindesc activitatea pastorala, dar se concentreaza si asupra momentelor importante din viata omului. Reminiscente unor mituri precrestine intra neaparat in trasatura istoriei unei localitati montane.Chiar daca nu stabilim legaturi cu antichitatea, multe dintre acestea ne duc spre formele ancestrale de viata. Prelugirea unora pana la noi, dupa cristalizari de durata milenara este poate dovada suprema a echilibrului taranesc si a constiintei perenitatii.
Legat de pastorit, batranii din Parva spun ca exista candva o manifestare spectaculoasa numita „nedeie”. Dictionarul limbii romane da cuvantului “nedeie” doua sensuri: o data, petrecere campeneasca, facuta de obicei cu prilejul unei sarbatori si o data, “loc plan pe varful unui munte”. Aici este potrivit cel de-al doilea sens.
Referindu-se la nedeile pastorale din munti, G. Vislan sustine ca aceste sarbatori ale muntilor „prin vechimea lor, prin caracterul lor original si prin toate supozitiile pe care le sugereaza, pot fi considerate drept una din cele mai importante probleme de geografie umana a Caroatilor.
Cea mai raspandita manifestare din viata comunitatii care a rezistat tuturor tentatiilor vremii este SEZATOAREA. Ea face parte dintre numeroasele datini cu functii complexe si are o existenta multiseculara.Este o adunare restransa, in serile lungi de toamna si iarna, la care participa, in functie de natura sa, fete, femei, barbati si feciori, acestia din urma umbland in grup, de cele mai multe ori, de la o sazatoare la alta, avand roluri precise in cadrul obiceiului.
Fetele si femeile lucreaza fiecare pentru sine, iar participantii in totalitatea lor, discuta diverse fapte din viata satului, interpreteaza aproape intregul repertoriu folcloric, organizeaza jocuri dramatice de societate, dintre care unele se intalnesc si pe la priveghi.
Sezatoarea incepe dupa terminarea lucrului pe camp, neavand decat rar data fixa, si se tine cu unele exceptii pana la inceputul muncilor de primavara. Ea are loc in fiecare seara, in afara serilor de Sambata, Duminica si cele care preceda sarbatorile de tot felul.
Comuna Parva fiind o localitate rasfirata se organizeaza mai multe sezatori, pentru ca participantii sa nu aiba de parcurs distante prea mari. Existau sezatori pe Valea Vinului, Bradatel, Damburi si in centrul satului.
Gazda de sezatoare trebuia aleasa din timp pentru a preintampina anumite greutati care ar determina participantii sa nu se sfiasca de la anumite aspecte care tin de aceasta traditie. Camera trebuia sa fie incapatoare, iar gazda sa nu fie om “dungas”. Pentru acest favor gazda era rasplatita de participante prin munca si prin anumite bunuri materiale ca lemne de foc, petrol, (mai nou platesc curentul electric), faina etc.
Varsta la care sunt admisi la sezatoare difera de la un sat la altul. In Parva, participa cei care au terminat armata, cei de 18 ani, de la 14-15 ani si in ultima vreme, chiar de la 10-12 ani, dar aceste ultime varste sunt exagerate pentru ca repertoriul sezatorii, jocul si practicele au rostul de a batjocori si alunga pe cei care sunt prea tineri pentru a lua parte la obicei.
In primul rand sezatoarea este un prilej de comportare si de munca, de manifestare a priceperii si harniciei fetelor. In cadrul sezatorii, tinerii au prilejul sa se cunoasca si sa stabileasca relatii premergatoare casatoriilor. De asemenea sezatoarea ofera un fericit prilej de a comenta si judeca viata de fiecare zi a satului, formandu-se si intarindu-se opinia publica, al carei rol educativ nu este deloc neglijabil.
O alta functie este legata de caracterul de petrecere al sezatorii, de repertoriul folcloric specific. In sezatoare se interpreteaza, dar mai ales se creeaza si se transmite repertoriul colectivitatii.
In sezatoare se organizaeza numeroase jocuri dramatice si de societate ale caror functii dominante erau crearea bunei dispozitii, cultivarea unei comportari corespunzatoare in grup si initierea tineretului in participarea lui la maifestari cu caracter de petrecere. Specific pentru Parva si alte localitati din imprejurimi ar fi: FANTANA, PURICELE, VERIGUTA etc.
Impresionante sunt creatiile care se refera la momentele importante din viata omului: nasterea, casatoria si moartea.
Nunta, ca rit de trecere de la o stare civila la alta, marcheaza prin diferitele sale elemente factorii esentiali ai schimbarilor care se produc in existenta omului.Intregul ceremonial de despartire a tinerilor de grupul de fete si de feciori si pana la integrarea lor in randul oamenilor casatoriti, are menirea sa sublinieze insemnatatea evenimentului, accentul cazand asupra noilor raspunderi si indatoriri ce revin atat barbatului, cat mai cu seama tinerei femei.Alaturi de ceremonial, o serie de factori exteriori contribuie la ilustrarea acestui mod de a gandi al colectivitatii, costumului si mai ales podoabelor de cap revenindu-le un rol important.
Dintre elementele de spectaculozitate ce insotesc ceremonia nuntii, steagul cunoaste in Transilvania aspecte de mare frumusete, dand o stralucire deosebita evenimentului.
Steagul se confectioneaza in seara zilei premergatoare nuntii, de obicei la casa mirelui. In comuna Parva, mirele se intelege cu cel mult patru feciori care sa-i fie “stegari”. Ei sunt cei mai buni prieteni ai sai, sau rude apropiate, care se pricep sa confectioneze steagul. Acest act se desfasoara dupa un anumit ceremonial si presupune asigurarea din timp a unor materiale de care este nevoie.
Stegarii se afla in fruntea alaiului, scuturand steagul in ritmul muzicii. La Parva sunt nelipsiti si astazi in fruntea alaiului de nunta, vestitii “calareti” cu caii lor impodobiti cu cele mai frumoase tesaturi si inflorituri. Ei galopeaza in fata casei mirelui, alearga de-a lungul satului, amintind de frumoasa nunta a “Zamfirei” din poezia lui Cosbuc.
Printr-o uimitoare capacitate de a-si plasmui simtamintele cele mai profunde, locuitorii acestor meleaguri si-au fixat istoria in licarul zicalelor si al strigaturilor, in geamatul surd al blestemului, al bocetelor si al descantecului, in leganarea doinei de dor si instrainare, in colinda mioritica, ori in epistola versificata, scrisa uneori soldateste, pe genunchi in transeele din Europa, pe unde-i risipa cu forta “stapanii luati din drum”.
Hora satului, sau “jocul” din Dumunicile si sarbatorile de peste an, care au constituit intotdeauna un mijloc de petrecere colectiva, mai persista inca intr-o forma oarecare. Locul ei este luat de discoteci, chermeze, baluri care nu mai au valoarea reala a activitatilor de altadata.
Dugheana de langa pod construita anume pentru hora, a disparut de multa vreme, dar in semn de pretuire a reconstituit-o in miniatura, primarul comunei, domnul Gheorghe Stelian, in curtea actualei primarii.
Este demn de amintit ca in anii de dupa revolutie, cantecul popular din Parva este valorificat prin vocea a doi interpreti de seama, sotii Ion si Paraschiva Calus. Este bine sa amintesc ca tinerii trebuie sa faca apel la ceea ce exista in lada de zestre a bunicii, sa aprecieze si sa dea glas acestor valori care sunt greu de recuperat.